Se zbuciumă în mine zeci de mări legate una cu alta de furtuni negre și ploi torențiale. Și nu mă pot rupe de trupul  ud, care se supune gravitației universale. Vreau să mă las de aceste chinuri grele și să zbor de-asupra mărilor topicale. Să urmăresc de sus cum țărmul oceanului se lasă învins de apă și cum nisipul își pictează forme avangardiste la retragerea valurilor. Spuma albă ca laptele clocotind ridică aburi spre cer. Iar eu zbor spre pămînturile necunoscute încă ale planetei albastre.